Străzile transformă realitatea-n artă,
Sunt prezente-n suflet nu numai pe hartă.
Le ucidem prin uitare, însă ne iartă
Și ne deschid o ușă spre-amintiri ce încă ni le poartă. (Bis)
Privesc în gol și mă gândesc că
Sunt atât de leneș că mi-e lene să și lenevesc
Stau degeaba și n-am timp de altceva
Mă iau de mână cu berea și plec spre tinerețea mea
Spre strada mea, pe strada noastră,
Unde-ntunericul se-mbrățișează
Cu lumina felinarelor și noaptea devine albastră
Măcar un frate de-aș vedea pe la fereastră
A dracu viață ce ne-a luat la mișto
Ne-a-mpărțit care-ncotro ca pe jetoane-n cazino
Dealer ne-a fost destinul și pentru mii de euro
Ne-ar pune din nou la aceeași masă, niciun apropo
Piese de domino? Niciodată, n-am căzut cu frații,
Ne-am ridicat separat și-am cam uitat
De unde-am plecat, în goana după halucinații,
E drama fiecărei generații.
Refren:
Doar străzile ne poartă amintirile acum,
Ce zac abandonate în drum,
Le-aș răscoli căutând un alt destin, dar n-am cum,
Străzile ne leagă acum..
Acumulez amintiri pentru
Viitor, ca ulterior să-mi hrănesc prezentul
Și când le scriu las mândria sub filă,
Dar când o-ntorc îmi reproșează abordarea umilă
A dracu foaie velină, că numai tu ești de vină,
Hai că o scriu, da’ in silă, vreau s-o și cânt din inimă:
„Bă, ex-mare huligan, ți-a crescut vreun volan?
Că văd că te conduce-o p***ă ce nici nu-ncape-ntr-un Logan!”
Și-acum o să-mi sune telefonul, da!?
– „Bă, chiar n-ai loc de nevastă-mea? – Nu prea!
– „De ce?”
– Păi, tu nu vezi cât e?
– „Hai, vorbește frumos, n-o să te-nsori si tu!?”
– Nu, eu sunt om serios!
Acumulez amintiri pentru
Viitor, ca ulterior să-mi hrănesc prezentul,
Omorâm eternitatea că nu trăim momentul,
Momentan rămân etern în București, Centru.
Refren:.
Doar străzile ne poartă amintirile acum,
Ce zac abandonate în drum,
Le-aș răscoli căutând un alt destin, dar n-am cum,
Străzile ne leagă acum..
Ostașilor, Sfântul Constantin, Plevnei,
Gheorghe Lazăr, Schitu Măgureanu, Berzei,
Știrbei, Kogălniceanu, Vasile Pârvan,
Cobălcescu, Cișmigiu, Sala Palatului, Cazzavilan.
Puține se trăiesc, multe doar se spun,
Oamenii doar trec, străzile rămân,
Nicio femeie n-o să-mi poarte numele vreodată,
Prefer ca peste-un secol să mi-l poarte o stradă!.
Refren:
Doar străzile ne poartă amintirile acum,
Ce zac abandonate în drum,
Le-aș răscoli căutând un alt destin dar n-am cum,
Străzile ne leagă acum..
”Cine-și uită asfaltul nu-și merită saltul.. ”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra importanței străzilor ca depozitare a amintirilor și a legăturilor cu trecutul. Artistul își exprimă nostalgia pentru locurile și oamenii din tinerețe, subliniind cum străzile rămân martore ale vieților noastre, chiar și când noi ne schimbăm sau plecăm.