Rappa:
Orice epocă începe și sfârșește prin război
Oi, conduse de boi, văd revoluții, lovituri de stat
De fapt și-n victime, mă tem că văd erori
Că-i mai ușor să dăm vina pe sistem decât pe noi
Ce nevoie să avem de cap în memorie?
Pe stick sau de rap, când libertatea e-n click
Ca-n Cancan, ăsta-i peisajul mioritic
Bine-ai venit în tabloitic, România
Sfinții Părinți scuipă dogme ridicole
Printre dinți, ca pe bomboane agricole
Școala e o fabrică de diplome
Firește, senatorii sunt bine plătiți
Că prostia se plătește
Strada, ca-n toate statele, naște infractori
Garda nu ne mai cere actele, ne cere țigări
Și mori, că nimănui nu-i pasă
A fi uman a devenit o crimă, fără pedeapsă.
Refren:
O da, asta-i epoca mea
E și a mea, e epoca de tablă
Ruginita ca o tinichea
Când toți se pierd în alcool și iarbă.
Rappa:
Între prietenii nu există interes
Acum prieteni sunt doar în lista de mess
Iar după ce te-au șters, n-ai rămas singur cu…
Ci într-o relație, da’ numa’ pe Facebook
Sub papuc, doar peste picior, îți vine peste mână
Să răspunzi din tastatură, după un pumn primit în gură
Pentru faptul că unitatea de măsură
Pentru timp, la tine-i gigabyte-ul
Și-o să se vadă că ești pradă
Nu o face pe prădătorul
Pe stradă
Nu vii cu calculatorul
Contu-i în bancă, contu-i pe forum
Viața îți duce crucea, iar tu îi duci dorul
Viitorul e o viață cu zero direcții
Orice viață cu monitorul și pereții
De viață se bucură doar inocenții
Și-n viață reușesc inconștienții.
Refren:
Ecsper:
Și se pare că n-avem de ales
Poate și de-asta suntem sortiți la insucces
Prea banal dacă nu e virtual
De-aia și realitatea sună artificial
Ia o mână de lut, niște apă și dă-mi gheață
Posibilitatea atârnă de un fir de ață
Posibilitatea să și fii cineva
Nu doar unu care își trăiește epoca
Și am niște tovarăși care-mi toarnă vin
Cu scop pacif să mă îmbete cu venin
Da’, nicio problemă
Nu mă ucide otrava
Sunt prea imun de la atâta Jilava
Ești expert dacă-i înțeles ceva
Număru’ 1, știi, îmi iubesc familia
Genul de iubire fără lacăt sau chei
Că pot ca să iubesc și fără să sune gay.
John Diamond:
Știi că într-o zi
Când noi nu vom mai fi
Va veți aminti, la o bere
Că am fost și noi copii
Am fost și noi copii, și fii
În condiții austere.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa descrie o societate modernă dependentă de tehnologie, unde relațiile interumane sunt superficiale, iar valorile sunt distorsionate. Se vorbește despre pierderea inocenței și despre o realitate artificială, unde succesul este greu de atins.