Rappa – Declarație de Pacoste

Strofa Întâi:
Să ne-adunăm și să mărșăluim umăr la umăr,
Împreună, pe urmele minții de pe urmă,
Să bem furtună în cinstea trezirii,
Să nu ne mai jucăm cu puța în țărâna puțului gândirii!.
Legea Firii, aprobată de Justiția Divină
A fost anulată de comunitatea anonimă umanitatea,
În deplinătatea lipsei de conștiință
A pus egal între crimă și ființă!.
A pus egal între credință și religie,
Între știință și diavol a pus tot egal,
Noi suntem minusuri ce cotizează pentru căință,
Pentru că ea să-și pună plusurile în buzunar!.
Ne-a fost frig și ne-a învelit cu lanțuri,
Ne-a biruit când a pus bir pe puritatea nașterii,
Rugi stinse pe ruguri aprinse au stins setea cunoașterii,
Am flămânzit și ne-a servit cu prorociri! … Bilanțul?.
O singură gloată, o singură poartă,
O singură cheie, iertarea, nimeni nu iartă!
O idee fixă; chemarea pe lumea cealaltă,
O planetă vie și o lume moartă!.

Refren:
Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2).

Strofa A Doua:
Suntem „Paria de la patria” în „Commedia dell’arte”,
Se joacă-n două acte-înmormântări și învieri,
Să ne inscripționăm pe actele de identitate:
„Deținutul nimeni din ținutul nicăieri”!.
Ești liber să speri, ești liber să zbieri,
Ești liber să crezi că ești liber când emiți păreri,
Felicitări, stimată umanitate,
Ai evadat din temniță ca să te sinucizi în libertate!.
Că n-ai vrut adevărul, ci să ți se dea dreptate,
Te-ai păcălit încercând să te minți,
Te-ai târât milenii, în genunchi, pe coate…
…De când Divinitatea vrea coate goale și genunchi juliți?.
Copiii sunt jertfiți pe altare ecleziastice,
Capete seci fanitice ne seacă izvorul,
Au început războiul și ca să ne-mpace,
Ne-au spus c-au îngropat securea, nu și c-au dezgropat toporul!.
Simbolul libertății este zăvorul!
Vizeta celulei umane e televizorul!
Prin grația ovină, gratia e divină! Stop!
Pun bomboana pe colivie și cireașa pe mort!.

Refren:
Declar, să nu fie neclar,
Sunt martor ocular, al acestui focar
De fariseism totalitar, căpătat de bogdaproste,
Împăcat în păcat, semnat: o pacoste! (X2)

Sensul versurilor

Piesa este un protest vehement împotriva ipocriziei și a manipulării din societate. Acesta denunță pierderea valorilor autentice și subjugarea individului de către sistemele de putere.

Lasă un comentariu