Rapid – Istoria Echipei Rapid | De Badea & Lacra

1923 – anul înființării, un lucru ce nu poate fi lăsat la voia întâmplării!
Rapidul încă de la începuturi a stârnit pasiune. A luat ființă din dorința unor oameni simpli, iubitori de fotbal. Rapid e viața cu bucuriile ei de-o clipă, cu necazurile ei de-o viață. Rapid înseamnă tinerețe, frumusețe și nebunie. Echipa ce are spectacolul în sânge, un dribling în cascadă, o pasă cu călcâiul, o foarfecă la vinclu, este drumul cel mai scurt între culmea gloriei și valea plângerii și pe care arde neîncetat patima. Este plăcerea fabulației, plăcerea invenției, plăcerea de a crea legende.
Când spui Rapid, mintea îți zboară la idolii sacri ce au scris cu fir de aur prin driblinguri, fente, șuturi năprasnice și pase magnifice cea mai frumoasă istorie: Baratki, necontestatul zeu al fotbalului nostru; Ionică Bogdan și driblingurile sale ironice; echipa ce învingea colosul Europei, marele Újpest, acei jucători care nu se lăsau intimidați și nesocoteau ordinele puterii jucând de 4 ori o finală de cupă, echipa căreia îi sunt refuzate titlurile de campioană în ciuda câștigării campionatelor de război, cupa Basarabiei și cupa primăverii, echipa care a pierdut un titlu la golaveraj preferând de multe ori o bară frumoasă decât un gol urât. Acea echipă care după război, pentru a supraviețui, mergea cu colindul, juca pentru o masă caldă și dormea în frig și cu toate acestea avea performanțe.
Pe alte rafturi din templul Giulești îi zărim pe Filote, jucătorul care a faultat în întreaga sa carieră o singură dată, involuntar, pe Dan Coe, stâlpul din mijlocul defensivei, supranumit și ministrul apărării. Pe Ozon, cel ce a făcut trecerea de la dantelărie la artă. Nicki Dumitriu, sarea din bucatele Rapidului. Marele campion, Tinel Stănescu. Retrogradarea dictată a regimului comunist împotriva echipelor de suflet. Acel public inegalabil care și la un meci de B erau peste 50.000 și de care le-a fost frică și granzilor vremii.
Renașterea. De la echipa lui Răducanu, Lupescu, Ionescu la Rapidul lui Stanciu, Pancu, Iencsi. De la Lucescu la Rednic. De la devotamentul imens al lui Pancu, bombele piticului Niță la Răzvan Lucescu cu a sa eleganță minunată dar și necontrolată furie, persoana care ne-a purtat în zbor spre cel mai frumos vis european. Pasele de senzație ale lui Malda, golurile magnifice ale lui Nico și sclipirile de geniu ale lui Buga precum și intervențiile excepționale ale lui Coman s-au gravat în templul nemuririi.
Un loc aparte îl are și publicul din Giulești, frumoșii nebuni, fără de care Rapidul n-ar fi fost niciodată Rapid. Te naști cu Rapidul în suflet, și cu Rapidul ai să mori. Dumnezeu a pus spirit într-o echipă de fotbal care ne face să zburăm pe cele mai ascunse culmii al sentimentelor de toate tipurile. De atunci am fost meniți să fim rapidiști, nu știm cum, nu știm de ce, dar e unul dintre cele mai frumoase lucruri care ni se întâmplă în viață! E o onoare, este un dar pe care viața ni-l oferă spunându-ne: ”hai, răspândește-l, îmbolnăvește-te și tu, fii mândru de ce ți-am oferit!” Băi și avem o plăcere de a iubi Rapidul ăsta! Noi ne comparăm cu cele mai frumoase lucruri de pe pământ, despre noi se spun cele mai frumoase cuvinte. Totul e frumos în rapidismul ăsta pentru că sufletul nostru e frumos! Să facem o comparație cu voi, ar însemna să comparăm un univers vișiniu cu o singură stea. Și dacă vreți lămuriri, la fel ca și universul, Rapidul e infinit în orice!
86! Sunt 86 de ani pentru noi, pentru a ne dărui nouă plăcerea de a simți altceva decât obișnuita și plictisitoarea dragoste pentru oameni. Poate că numai muzica la altitudinile ei, poate că numai legănările de valuri, zborurile printre aștri, apropierea de soare pot reda ceea ce simțim când suntem acolo, în micul și fabulosul nostru Giulești!
Noi, rapidiștii, știm să trăim, asta este secretul. Știm să-i facem pe cei de lângă noi fericiți, să plângem odată cu ei, să visăm. Cred că merităm din plin niște diplome dedicate visătorilor. Zilele trec și un lucru e clar: Nu am devenit rapidiști întâmplător, avem ceva în plus față de voi, cei care nu ne înțelegeți. De fapt, niciodată nu veți ști cât de bună e o vișină dacă nu ați gustat-o. Nu ai cum, este imposibil să știi cum e Rapidul dacă nu-l simți, nu-l guști.
Se întâmplă să ni se spună în fiecare zi că suntem rapidiști și e atât de minunat. Pentru noi, realizările materiale au fost puține, dar au declanșat emoții plăsmuite de fantezie. Trăim pentru fiecare particică rapidistă, pentru bucuria unei victorii oricât de mică ar fi ea. Și trebuie să știți, trebuie să vi se întipărească în minte că Rapidul nu moare niciodată!! Rapidul va fi întotdeauna o operă eternă, peste niște lumi atât de provizorii, un univers în care poți să plângi și imediat după să râzi, sau invers.
Să fiți siguri că rapidismul a devenit de mult timp ceva obișnuit, ceva ce nu-și mai poate schimba locul în inimile noastre. E o boală incurabilă, cu care ne luptăm toată viața. Murim cu el în suflet, în trup, în minte, în toate. Îl luăm cu noi și după viața asta și-l ducem undeva departe, să fie întotdeauna învingător!
Acei suporteri îndrăgostiți de jucători, de echipă, uită repede necazurile pricinuite, își iartă cu o generozitate inegalabilă idolii, scandând chiar și după cel mai dureros eșec: Rapid București tot echipa noastră ești. Frumoșii suporteri nu vor ucide niciodată, fiindcă iubesc mult și iartă mereu.
Cum v-ați înființat voi? Printr-un ordin al ministrului Armatei pentru că mai mulți generali și ofițeri au vrut să aibă propria lor jucărie, o echipă de fotbal care să reprezinte instituția. Pentru a se face loc nou-înființatei ASA, a fost desființat clubul Carmen. Din această cauză, gruparea militară și-a atras încă de la început antipatia publicului. Toate performanțele realizate în perioada 85-89 de voi poartă amprenta acestei asocieri teribile și sunt umbrite de politica de forță aplicată în campionatul intern. Cei mai buni fotbaliști din țară erau racolați de emisarii grupării din Ghencea, chiar dacă jucătorii nu doreau să joace acolo. Jucătorii, deveniți marionete într-un teatru de păpuși, erau mutați cu forța de la o echipă la alta, amenințați, învrăjbiți unii împotriva celorlalți sau lăsați pe tușă doar pentru a nu fi racolați de adversar. Înrolau cu forța sportivii, amenințau familiile acestora, șantajau arbitrii și timorau echipele „muncitorești”. Acestea sunt adevăratele voastre performanțe. 86-le vostru, pălește în comparație cu 86-le nostru plin de glorie, de omenie, de competiție, de sport… de tradiție giuleșteană. 2009 – anul în care Rapidul împlinește 86 de ani, plini de eroism! Ăsta este Rapidul, un erou care îți dă aripi!
Pentru că rapidiștii se nasc la 1923 de ani, pentru că flacăra pasiunii va arde încă 1923 de acum încolo.
Cândva, îndrăgostiți de libertate,
Ne regăseam, fierbinte și lucid
În gândul subversiv că se mai poate
Și-n dragostea de foc pentru RAPID.
Opus p********i militare
Și-ntregii atmosfere dușmănești
Întâiul spațiu, liber de teroare,
Era aici, în iarba din Giulești.
Iubeam RAPIDul ca pe-o-mpotrivire,
La abuzivii fără de obraz
Ce nu lăsau civilii să respire
Și umbra lor mai pâlpâie și azi.
Sub steaguri roșii, galbene, albastre
Ne-adună iarăși cele vișinii
RAPID, tăria libertății noastre
RAPID, recursul demnității noastre
Blestemul și noblețea de-a iubi
Trăiască slăbiciunea de-a iubi
RAPID, puterea Învierii noastre!