Nasol când din puțin, bă,
Ajungi să-ți dai de toate.
N-a fost să iasă bani, măcar a fost să inspir rapperi.
Raaa’
Ani ciudați, încă-agitat,
În texte n-am citate, ye,
Focu’ cu care vin îi va prăji memoria apei.
Caut ceva da’ făr-o hartă,
Nu scoate niciun sunet! O katană blitz pe harpă.
Arta mea-i mai mult ca sacră,
F**e-te cu mine, arta ta-i mai mult casată.
Îmi vor muri chestii mai dragi ca ce am ales să pun în tine.
Nah, în fine,
Aș vrea să dorm ca umanismul,
Nu-nțelegi comfortul
Ce-l găsește-n ura-n vârf la mine-n pixuri.
Când îmi dai play te duc.
Ultima dată când ți-a sunat fixul.
Cel mai bun MC?
E discutabil…
Dar ca mine nu mai scrie nimeni,
Rămâne permanent valabil.
Ca mine nu va scrie nimeni, Yo!
De ce nu mă pick-up, lume?
Dau de pică sateliți,
Ori sunteți voi proști,
Ori oi fi eu, că nu dau căi să mă găsiți.
S-o zic pe șleau, mă doare-n p**ă ce șoptiți.
Tu nu-nțelegi, bro, aici la noi? Să fie maxim 3 MC-ii.
Mă desconsideri? Să sugi p**a la brigadă!
Erai pe drum și nu mai vii? Păi oricum te chemasem:
Să sugi p**a la brigadă! Da!
‘S-acel gen de RAP
Ăl Răfăcel,
Rău făcui,
Și ca să bine tre’ să cui.
Parc-am portale-n voi când scriu, s-oleacă șui.
Probabil aș parca ca p**a, da-s fantastic când descriu, nu-i.
Limită vreun cer,
Sunt teme recurente,
Fugeau cu plase de țipari.
Nu cunosc limite curente
Sau s-atârn, ca trandafirii când s’-uscau.
Raritatea mea e genul cu arie continentală.
Să te crezi regretul meu? Halucinație colosală!
Te-aș f**e foarte-n nord,
Și după te-aș lăsa acolo,
În p***a goală..
Nu-i că nu mă… n-am ca timpu, rat’ de schimb
Pick, chestii, pic’, au picurat repetitiv
Nu-mi suflă-n foi când, mi-aplic la jutsu vânt.
Sunt o chestie de coșmar, la fel ca și cititu-n plumb.
Nu-i că nu mă, n-am ca timpu.
Sensul versurilor
Piesa este un freestyle agresiv în care artistul își demonstrează abilitățile lingvistice și superioritatea față de alți rapperi. El se consideră unic și de neatins, ridiculizând pe oricine îl subestimează.