Povestea mea începe de când tu ai plecat
A început cu tot ce eu din suflet am dat
Și tu ai luat, și tu ai luat.
Atâtea sentimente risipite pe jos
Atâtea gânduri mute lumea-ntoarsă pe dos
E lumea mea, fără tine în ea.
Și iartă-mă te rog
Atât îmi cere inima
Ascunde-mă din ochi și din privirea ta
Și lasă-mi sufletul să mă adune în iubiri
Eu nu pot să trăiesc din amintiri.
Poveștile se scriu cu sentimente în doi
Iubirea mea nu înseamnă eu, înseamnă doar noi
Și nu-mi e ușor, de iubire mie dor
Și lacrimile mele cad dar tu nu le vezi
Iubirea mea e în lanțuri și nu pot să visez
E vina cuiva sau e viața mea.
Și iartă-mă te rog
Atât îmi cere inima
Ascunde-mă din ochi și din privirea ta
Și lasă-mi sufletul să mă adune în iubiri
Eu nu pot să trăiesc din amintiri.
Și iartă-mă te rog
Atât îmi cere inima
Ascunde-mă din ochi și din privirea ta
Și lasă-mi sufletul să mă adune în iubiri
Eu nu pot să trăiesc din amintiri
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și regretul după o despărțire. Naratorul nu poate depăși amintirea persoanei iubite și se simte pierdut fără ea, incapabil să trăiască doar din amintiri.