S-or pornit cazanele, se duc supărările;
S-or pornit cazanele, se duc supărările;
Toți-s puși pe veselie, numai dughieni de rachie.
Râtu’ la cazan cât ține, nu te-nțelegi cu nime,
Râtu’ la cazan cât ține, nu te-nțelegi cu nime,
Se-ntrec cine bea mai mult, și sărac și om avut,
Se-ntrec cine bea mai mult, și sărac și om avut.
Cine-i om acu’ trăiește vasu’ mic cât îl golește,
Cine-i om acu’ trăiește vasu’ mic cât îl golește,
Vasu’ mare la păstrare să-l aibă la sărbătoare,
Vasu’ mare la păstrare să-l aibă la sărbătoare.
Or venit iar vremuri bune,
O venit binele-n lume,
Or venit iar vremuri bune,
O venit binele-n lume.
Aburii ies din cazane, fericită-i lumea Doamne..
Nu mai vezi om necăjit, tot natu’ îi mulțumit.
Aburii ies din cazane, fericită-i lumea Doamne..
Nu mai vezi om necăjit, tot natu’ îi mulțumit.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera de bucurie și veselie creată de producerea rachiului la cazan. Oamenii se adună, uită de griji și se bucură de vremurile bune, celebrând abundența și mulțumirea.