La Oravița-n răscruce
Se închină cu vin dulce.
Nuntă mare-i la crâșmari,
Cu nuntași de-ai bogătani.
Mirele că-i bogat,
Mândră floare și-a luat,
Și-a dus-o la cununie,
Cu averi și bogăție.
Joacă lumea și-și petrece,
Iar mireasa lacrimi șterge.
Mândră-i să o închini,
Cum e floarea din băgrini
Cu urâtul stă la masă,
Nimănui de ea nu-i pasă.
Lumea joacă, lumea cântă,
Inima în ea e frântă.
Joacă tânăra-n noapte,
Șlaierul Coșava-l bate.
Joacă cu inima stinsă
Și cu fața toată plânsă.
Poartă hora-n drumu’ mare,
Inima din piept o doare,
Tot gândind la cin’ i-i drag,
La băgița din alt sat.
Bate Coșava din munte,
Ropot de copite-aduce,
Și cu el vine călare
Bagea-l ei, al rupt din soare.
Cu el pe cal o ridică,
Șed nuntașii-n loc de frică.
Tânăra o fost furată,
Jalea-i mare, nunta-i spartă.
Tânăra se pierde-n noapte,
Șlaierul Coșava-l bate.
Sensul versurilor
O tânără este forțată să se căsătorească cu un bărbat bogat, dar ea iubește pe altcineva. În timpul nunții, iubitul ei o răpește, salvând-o dintr-o viață nefericită.