Tu mă ridici de jos cu un sărut
Mă iei de mână ușor, mă faci să râd.
În umbră mă pierd mereu
Știi că mi-e greu.
În anotimpuri pierd regret după regret
Te chem în ajutor, vreau să zbor.
Când simt că mă pierd, doar tu îmi dai pașii tăi
Când nu mai respir, ești tu oxigen
Și lumea e doar pentru noi
Să ne iubim
Când nu mai respir, ești tu oxigen.
Priviri de gheață mereu în jurul meu
Tu ești departe, îmi lipsești, soarele meu.
În umbră mă pierd mereu
Știi că mi-e greu.
În anotimpuri pierd regret după regret
Te chem în ajutor, vreau să zbor.
Când simt că mă pierd, doar tu îmi dai pașii tăi
Când nu mai respir, ești tu oxigen
Și lumea e doar pentru noi
Să ne iubim
Când nu mai respir, ești tu oxigen
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație de dependență emoțională, în care o persoană se simte salvată și menținută în viață de prezența și afecțiunea celuilalt. Persoana iubită este văzută ca un element vital, un 'oxigen' necesar pentru a depăși momentele dificile și a simți că viața merită trăită.