Tu din vânturi faci solii,
Tu ai înălțat munții,
Doamne, lăudat să fii.
Faci din flăcări slujitori,
Tu aduci ploaie, Tu aduci nori,
Mare ești, sfânt creator.
Ce mare ești, ce mare ești,
Și nimeni nu-I ca Tine Doamne-n univers,
Ce mare ești, ce mare ești,
O Domnul meu, o Domnul meu, o Domnul meu.
Tu-ai tras linia zărilor,
Ai pus hotare mărilor,
Tu ești Domnul domnilor.
Chemi pe nume stelele,
Tu ai creat soarele,
Mari îți sunt lucrările.
Toate câte Le-ai creat,
Îți dau slavă ne-ncetat,
Doamne, fii-n veci lăudat.
Văi și dealuri și câmpii,
Păsărele, mii și mii,
Toate-Ți spun: slăvit să fii.
Peste veacuri Tu domnești,
Din vecii același ești,
Domn al slăvilor cerești.
Tu în glorii locuiești,
Doar Tu Doamne poruncești,
Sfânt, Sfânt, Sfânt veșnic ești.
Sensul versurilor
Piesa este un imn de laudă și închinare către Dumnezeu, recunoscându-i măreția și puterea creatoare. Versurile celebrează rolul Său în crearea universului și a tuturor lucrurilor, exprimând recunoștință și admirație eternă.