Leagă-ți, mândră, flori în păr
Leagă-ți, mândră, flori în păr, numai de prun și de măr
Că joi vin să ți le număr
Pan’ atuncea marți și luni, sunt la Ana sub alun
Miercuri la Maria-n prun mai
Stai numai, bădiță, așa, că s-o mai întors lumea
Și eu oi ști să fac așa, bădiță-l meu
Azi moraru-mi taie lemne, joi primarul țuică-mi fierbe
Tu să vii când am eu vreme
Nu te mai prosti, mândruțo, tre’ să dai la cai grăunță
Și să pui fânu-n căruță
Ai de lucru, n-ai de stat, numai eu mă duc în sat
Umblu sara că-s bărbat mai
Umblă tu, bădiță, sara, că eu umblu, tată, vara
Ard feciori cum ard para, badea-l meu
Ne-nțelegem, bade, noi, tu ții două, eu țin doi
Și trăim bine-amândoi mai
Ia nu te mai ține, mândră, că ai inima bolândă
Numa’ după mine cântă
Eu îți cânt și eu îți joc, eu am pană, mândră-n clop
Și sara prin fân – tentorc mai
Tu ai pană de păun, eu casă cât un cătun
Gheorghe han cu vin bun, bădiță-l meu
Cu tine fân după casă, la primar numa’ mătasă
Safu’ de post, pânză aleasă
Asta-i lumea dinapoi, fetele au câte doi
Și feciorii-un mușuroi, lalala
Da’ cum o dat Dumnezeu, numa’ o fată c-un flăcău
Nu poate să fie rău mai
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație jucăușă între doi tineri la sat. Versurile sunt pline de umor și fac referire la activitățile tipice din mediul rural, sugerând o viață simplă, dar plină de bucurie și interacțiune socială.