Ramona Fabian – De Ce Fug, Mama, La Tine

De ce fug, mama, la tine
Când lovesc furtuni în mine
Ori lovește ca într-un pom
Ca-n câine câte-un om.
Numa-o vorbă-mi spui, mama
Și necazu-i cât o scamă
Ce-i luată de-o adiere
Parcă n-a fost, așa piere.
Mama, ca-n poala la tine
N-am găsit un loc în lume.
Și-am fost, mama, în lumea largă
Dar tot poala ta mi-e dragă.
Mama, numai în poala ta
Mi-i pacea cu liniștea
Numa-acolo când m-am pus,
Lacrimi și durere nu-s.
Cine te-o-nvățat pe tine
Să mă vindeci așa bine
N-ai carte și nu-mi dai leacuri
Dar mă vindeci de necazuri.
Orice boală de pe lume
Doare până ajung la tine
Când mă pui în poala blândă
Faci necazul să s-ascundă.
Ai avut puteri mereu
Date de la Dumnezeu
Să mă aperi ca pe-un pui
Ce-o ieșit din oul lui.
Mi-ai dat drumul pe pământ
Să mă bat de ploi și vânt
Și atuncea când cad jos
Ți-s puiul ce ți s-o întors.
Oricât cad și oricât doare
Tu mă pui iar pe picioare
Nu trebuie să-mi faci nimic
Numa-n poala ta să pic.