Raluca – Despre Viață

Viața e cu duș și întors,
un drum ce îl mergi pe jos,
un drum lung și plin de noroaie,
bătute de vânt și ploaie,
dar pe alături sunt alte drumuri uscate,
dar pe ele stau întinse vise deșarte,
ca par atrăgătoare la început,
dar apoi vezi cum au dispărut,
și reapare drumul noroios,
și îți continui drumul acum puțin sfios,
dar apar iar în cale,
alte drumuri laterale,
care mai de care mai frumoase,
dar la fel de păcătoase,
dar continui să mergi înainte,
fără a lua aminte,
ca înainte-ți drumul se împarte,
iar tu trebuie să alegi,
pe care vei merge mai departe.
atenție la drumul ce îl alegi,
ca amândouă par la fel,
dar totuși nu seamănă de nici un fel,
unul e amar dar sigur,
unul e dulce dar nesigur,
plin de bune sentimente,
ce devin apoi regrete,
cu râuri line,
dar de otravă sunt pline,
plin de drumuri lăturalnice,
ce nu sunt nici ele pașnice,
un drum ce parcă ar avea un singur sfârșit,
acela de a ajunge nefericit.
celălalt drum sigur și amar,
e un drum drept măcar,
fără drumuri laterale,
care să îți fie fatale,
un drum ce la capăt are,
un sfârșit numit fericire,
un capăt unde tot ce e amar,
și toate nefericirile dispar,
un capăt unde totul e minunat,
și plânsul s-a terminat,
odată ajuns observi în jur,
ca deodată nu mai ești singur,
apar persoane ce pe buze au zâmbete,
și cu sufletele împăcate,
acum din amar dau în fericire,
o fericire absolută,
o fericire pierdută,
ce la final îți este totul,
și vezi ca viața chiar dacă a fost amară,
acu începe să îți pară,
ca acum ți-ai găsit locul,
pe drumul ce afli cu uimire,
ca se numește chiar fericire.
așa ca nu te lăsa în viața,
mergi mai departe,
nu privi în urma ta,
și necazurile lasă-le în spate,
și tot ce meriți,
e să le uiți,
și acum să privești înainte,
ca nimic nu mai e ca înainte,
acum totul e bine,
când toată lumea ține și la tine.