Când n-am idee cânt tonomat…
Ca un tonomat bolnav de logoree,
C-o viteză de melc obosit pe alee
La mine în cap țac-pac fac tot repede
Sari în serie seri cu atmosferă, intru-n croazieră
Ne decidem, căutăm să descindem
Imortalizând afișe oriunde ne destindem.
Treci la zeci de mii de picanterii în acte
Mâzgălind deci scurt paragrafe cu poante.
Facem Tristar, mixaj, Twistar pizza,
Și-o cameră de hotel să arate ca plaja Ibiza.
Mă așez cu șezlong la balcoane,
La un pahar de vin privind prin sifoane.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de confuzie și lipsă de inspirație, contrastată cu dorința de a evada și a se bucura de viață. Naratorul oscilează între o stare mentală haotică și imagini hedoniste, sugerând o nevoie de relaxare și distracție.