Rakova – Iluzii Optice

Vizualizez doar o porție din realitate
Ascunsă de divinitate, puncte desenate pe destine uitate
Și mă uit atent la decorul meu captiv ce mă cuprinde.
Mă pătrunde și mă simte, dar totuși devin orb
Etapele razelor de soare anunță nașterea unui corb
Inexplicabil, totuși total indeterminat
Cum percepțiile sorții m-au captat
În timp ce morții m-au îngenuncheat
Iluzii optice mint la vedere, îmi dau putere
Apoi ajung la porțile raiului trecând ere
Proporții vizuale mă fac un atom, pășesc
Cărări întunecate, simt că nu pot fi considerat om
Sunt în complex în context, suprafețe artificiale
Sunt element din creație, demonii au foame
Le ofer și ultima rație, mă înfrupt din a mea creație
Înainte de timp, înțeleg că asta e doar o reacție
Stârnesc apocalipsa prin mințile voastre cu capse
Nu interesează ce captez, răzbunarea
Asta o completez, o contrez
Pentagrama ineditului, cel ce semnează victorie
Prin texte sculptate pe nori de glorie.
Trecând de frăția sângelui din Babilon antic
Calculez pe degete eclipsele planetelor cu alt mecanism mecanic
Ca am avut să citesc creația unui om
Subiectu’ abordat, partea negativă dintr-un atom
Încerc să depășesc granițele infinitului
Călătorind prin materia gri, limitele universului
Materia cenușie pictată din alte dimensiuni
Scrisă pe brațul adevărului într-o mare de rugăciuni
Cuvinte tăiate-n colț cu semnificatu’ șters
Cosmin îți declară ce apare dincolo de univers

Sensul versurilor

Piesa explorează percepția realității și iluziile care ne înconjoară. Artistul descrie o călătorie introspectivă prin univers și creație, confruntându-se cu limitele și căutând adevărul dincolo de aparențe.

Lasă un comentariu