Raduminica feat Radu Duminica – Captiv

Vreau să fii tristă, știi, că doar atunci gândești ca mine.
S-apleci privirea-n jos, s-asculți cum liniștea mă ține,
Captiv, pe mine, doar pe mine.
Nu am puteri să sper că mai târziu va fi mai bine.
Să umezi ochii vreau, tu știi,
Că doar așa, tu simți ca mine.
Să-ți umezi buzele sărat insuportabil,
Și să-țelegi că gustul lor e prea inevitabil,
Ca să rămân..

REFREN:
Captiv, într-un trecut ce lasă urme de sânge,
Vrea să te strâng la piept dar tu nu mai plânge,
Nu uita drumul care aduce înapoi,
Eu voi rămâne aici să te aștept cu buzele moi.
Să nu mai uiți să mă săruți când o să vii,
Să nu mai uiți s-adormi, în fiecare zi,
La pieptul meu, în patul meu,
Să mă trezesc, fără regrete, ăsta mi-e visul meu..
Ooooo.. Ooooo.

Vreau să fii tristă știi, nu spun de ce că știi prea bine,
Când zâmbetu-i pe fața ta, tu uiți de noi, tu uiți de mine.
Și pasul tău nu se prea ține-n pasul meu,
Captiv în liniște mă simt, nu că vreau eu.
Mă rup bucăți, în mii de părți, tu asta știi,
Pot să-ți descriu durerea-n mii de cărți, dar tu nu vei citi.
Să te cuprind măcar odată-n brațe să te țin,
Să-ți spun că nu vreau să rămân, nu vreau să rămân..

REFREN:
Captiv, într-un trecut ce lasă urme de sânge,
Vrea să te strâng la piept dar tu nu mai plânge,
Nu uita drumul care aduce înapoi,
Eu voi rămâne aici să te aștept cu buzele moi.
Să nu mai uiți să mă săruți când o să vii,
Să nu mai uiți s-adormi, în fiecare zi,
La pieptul meu, în patul meu,
Să mă trezesc, fără regrete, ăsta mi-e visul meu..

BRIDGE:
Captiv.. urme de sânge..
Tu nu mai plânge..
Nu vreau să rămân, nu vreau să rămân..

REFREN:
Captiv, într-un trecut ce lasă urme de sânge,
Vrea să te strâng la piept dar tu nu mai plânge,
Nu uita drumul care aduce înapoi,
Eu voi rămâne aici să te aștept cu buzele moi.
Să nu mai uiți să mă săruți când o să vii,
Să nu mai uiți s-adormi, în fiecare zi,
La pieptul meu, în patul meu,
Să mă trezesc fără regrete, ăsta mi-e visul meu..
Să mă trezesc fără regrete.. mmm..

Sensul versurilor

Piesa exprimă sentimentul de captivitate într-un trecut dureros și dorința de a depăși suferința. Naratorul își așteaptă persoana iubită, sperând la o împăcare și la un viitor fără regrete, deși este conștient de ciclicitatea suferinței.

Lasă un comentariu