Pe nisipul fierbinte văd doar urmele tale
Parul liber în vânt și privirea-n zare
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Nu mi-e frică de furtuni, de tornade sau ploi
Cineva acolo sus a decis să fim în doi
De-i soare, zâmbesc, iar de-i vreme rea
Pot să mă ascund sub umbrela ta.
Tu arunci din mintea mea orice urmă de stres
Mă iubești pentru ce sunt, fără niciun interes
Lângă tine mi-e cald, iar de-i vreme rea
Pot să mă ascund sub umbrela ta.
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Ne-am ascunde de ploi și de iernile reci
Ne-am înveli în culori, nu te-aș lăsa să mai pleci
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta.
Ești prea perfectă să-ți spun că dacă n-ai exista
Te-aș inventa, te-aș picta, te-aș cânta
Sensul versurilor
Cântecul exprimă admirația profundă față de o persoană considerată perfectă. Naratorul își imaginează că ar inventa această persoană dacă nu ar exista, subliniind sentimentul de protecție și siguranță pe care îl simte alături de ea.