Radu Ilie.
S-am iubit o prahoveancă,
O moldoveancă și-o ardeleancă,
Cu ochi negri de țigancă,
Păi de țigancă, păi de țigancă.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren:
Lumea să mă lase-n pace,
Eu iubesc pe cine-mi place,
C-așa-i viața mea de haimana.
Lumea să mă lase-n pace,
Eu iubesc pe cine-mi place,
C-așa-i viața mea de haimana.
Satu-ntreg și lumea toată,
Păi lumea toată, păi lumea toată,
Ma vorbește printr-o fată,
Păi printr-o fată, păi printr-o fată.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren..
Mi-o zis tata într-o seară,
S-o las pe Leana că mă omoară,
Mi-o zis tata într-o seară,
S-o las pe Leana că mă omoară.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren..
Prahoveanca-i frumoasă,
Păi și de casă, dar și de casă,
Moldoveanca-i furioasă,
Dar nu se lasă, păi nu se lasă.
Dar ardeleanca mea m-o-nvățat ce-i dragostea
Și nu vreau să mă despart de ea.
Refren..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea naratorului pentru diferite femei din regiuni diferite ale României, sfidând opiniile celorlalți și chiar avertismentele tatălui său. El își afirmă independența și dreptul de a iubi pe cine dorește.