S-am iubit o moldoveancă,
O moldoveancă și-o ardeleancă,
Cu ochi negri de țigancă,
Păi de țigancă, păi de țigancă.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren:
Lumea să mă lase-n pace,
Că iubesc pe cine-mi place,
C-așa-i viața mea de haimana.
Lumea să mă lase-n pace,
Că iubesc pe cine-mi place,
C-așa-i viața mea de haimana.
Satu’ întreg și lumea toată,
Păi lumea toată, păi lumea toată,
Ma vorbește pantr-o fată,
Păi pentr-o fată, păi pentr-o fată.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren..
Mi-o zis tata într-o seară,
S-o las pă Leana că mă omoară,
Mi-o zis tata într-o seară,
S-o las pă Leana că mă omoară.
Dar în ciuda tuturor,
Am s-o iubesc până mor,
Chiar dacă mă cert cu cineva.
Refren..
Prahoveanca-i frumoasă,
Păi și de casă, dar și de casă,
Moldoveanca-i furioasă,
Dar nu se lasă, păi nu se lasă
Dar ardeleanca mea m-o-nvățat ce-i dragostea
Și nu vreau să mă despart de ea.
Refren..
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste necondiționată față de mai multe femei, sfidând convențiile sociale și sfaturile părintești. Protagonistul își trăiește viața după propriile reguli, iubind pe cine dorește, indiferent de opiniile celorlalți.