Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun
Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun
Ăla o fost om cu minte
Cine-o intra în ea să cânte
Și necazul să și-l uite,
Mai dorulet mai..
Ăla o fost om cu dor greu
Și-o cântat cum cânt și eu
Și-o cântat cum cânt și eu,
Mai dorulet mai..
Cine-o pornit dragostea
Mare minte mai avea
Dragostea e mare foc
Și nu scapi de ea deloc
Ea nu are legământ
Și te bagă în mormânt
Și te bagă în mormânt,
Mai dorulet mai..
Căci dorul și dragostea,
Au înnebunit lumea
Au înnebunit lumea
Mai dorulet mai..
La crâșma din poieniță
Vinu-i bun, ocaua mică
La crâșma din poieniță
Vinu-i bun, ocaua mică.
Crâșmărița-i frumușică
Înaltă și ocheșică
Să-i dea neica o guriță
Mai dorulet mai..
Guriță și-o floricică
Să-i toarne vin în ulcicică
Să-i toarne vin în ulcicică,
Mai dorulet mai..
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre refugiul în cârciumă pentru a uita de necazuri și despre puterea mistuitoare a dragostei și a dorului. Cârciuma este văzută ca un loc de alinare, iar dragostea și dorul sunt prezentate ca forțe care pot schimba destine.