Steaua prinde să lucească
peste ieslea-mpărătească
şi din nou trei magi
varsă din desagi
aur şi tămâie.
Îngerii de sus
magilor le-a pus
cerul sub călcâie.
Lumea-n cântec se deşteaptă,
pe Mesia Îl aşteaptă.
Zâmbete cereşti
intră pe fereşti,
vin în orice casă
şi în orice gând
arde tremurând
câte-o stea sfioasă.
Numai temniţa posacă
a-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
pentru noi nu-i stea,
cerul nu se-aprinde.
Îngerii grăbiţi,
pentru osândiţi,
nu aduc colinde.
O, Iisuse Împărate
Iartă lacrimi şi păcate.
Vin să-nchizi uşor
Rănile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi Te-om aştepta
Căci pe crucea Ta
Stăm bătuţi în cuie.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera magică a Crăciunului, cu accent pe speranța adusă de nașterea lui Iisus. Se face un contrast între bucuria generală și suferința celor aflați în întuneric, implorând iertare și eliberare.
