Sfințită fie pâine și fiertură
și vinul de pe masa mea sfințit
de pleci în zori cu zâmbetul pe gură,
ori de te-ntorci plângând în asfințit.
Pe masa mea vă fie pâinea sfântă
și ție cel ce pleci țărm nou s-atingi
și ție cel ce vii cu spada frântă
de sub cetăți unde n-a fost dat să-nvingi.
Pe-același pat v-am pregătit culcușul,
pe-aceeași masă blide la un loc,
ca să-nfrățesc căderea cu urcușul
și lacrimă cu clipă de noroc.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea destinului și a vieții cu bune și rele, oferind ospitalitate și alinare tuturor, indiferent de soarta lor. Hanul devine un loc de întâlnire și împăcare cu sine.
