Fir de cântec de noroc,
năpârstoc de busuioc,
ghiocel de funigel
cu azururile-n el.
A venit la noi aici,
ca o poznă de pitici,
iar de-atunci măicuța-i cântă,
o descântă, se frământă,
pieptărașe moi îi coase
și-o adoarme-n chiparoase.
Și, uitându-și de nevoi,
stă tăticu-ntre pisoi,
între „poze” și căței
cu păpușile-n bordei,
și se laudă de zor,
cântător, surâzător,
că fetița lui, crăiță,
romaniță, luminiță,
fata lui cât un cercel
a făcut pipi pe el!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și dragostea părintească față de un copil mic, folosind imagini poetice legate de venirea primăverii și de tradiția mărțișorului. Este o celebrare a inocenței și a momentelor simple, dar prețioase, din viața de familie.