Arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi…
Nu-i lumea mea și nici lumea ta, dar noi o împărțim
Noi suntem ca doi copii, râdem prea mult și uneori mai mințim
E același copac, e același sărut
Unde ne amintim că dragostea-i peste tot
E-n toate și-n tot și nu putem s-o mai oprim.
Pentru că noi avem cu ce aprinde
Ploaia cade, dar nu stinge.
C-avem ceva ce arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi.
Arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi…
Arde și plânsul, ne ard și buzele când ne certăm
Momente aprinse cu planuri și vise doar noi le împăcăm
Și nu-i lumea mea, dar am timpul meu și aș vrea să-l pot opri
Să-ți mai fur o privire, o îmbrățișare, o clipire
Să nu uităm că suntem vii.
Pentru că noi avem cu ce aprinde
Ploaia cade, dar nu stinge.
C-avem ceva ce arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi.
Arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi…
Arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi.
Arde, așa că arde
Ce e între noi, ce e între noi…
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o relație intensă și pasională, marcată de momente aprinse și o conexiune profundă. Chiar și în mijlocul dificultăților, dragostea lor arde neîncetat, alimentată de amintiri și sentimente puternice.