Intro.
– Frate, am furat și eu o vorbă de la unu’
– Mmm, ia zi, mă!
– Și spune că lumea e împărțită între hoți și proști,
da’ eu sunt hoțul, voi… alegeți! :).
Refren.
Da, da, dacă nu ai pic de minte
Nu observi că lumea-n jur te vinde
Ooo, tre’ să ai minte
Să observi că lumea-n jur te vinde.
Strofa 1.
Prost dacă ești, ești furat
În orice situație te-a agățat
Deștept dacă ești, ești la furat
Și-n orice situație l-ai aranjat
Trebuie să-nțelegi că nu vreau decât să-ți spun
Că doar o pradă proastă face un hoț bun
Și din ce în ce mai bun în ale artei
Cleptomania se tratează cu degete tăiate
Nu cu fețe sparte, sau mame îndoliate
Riscul se știe înaintea planurilor toate
Hoț prost, sau prost hoț, rar găsești
Însă laudă-ți averea și-l ademenești
Să știi că fița lasă la hoț portița
Cu șansa de a-ți lua casa cu tot cu pipița
Mare te dai, mare prost sfârșești
Deci totul se leagă de cum gândești
De cum te aperi, mai bine fă-ți o fortăreață
Da-le ca Ștefan la turci, doar mlaștina și ceața.
Refren.
Strofa 2.
De ești înnebunit după piți și ai fițe
Umblă cu nasul pe sus că așa e-n tendințe
Hoția se face după cerințe
Că prostul parcă o cere când e plin de dorințe
De grandomanie, da-o mult în șmecherie
Și te lasă cei deștepți și fără păr pe chelie
Și din rezident la vilă o să plătești chirie
Într-o garsonieră mizeră din periferie
Cum la fel și drumul invers e ușor
Cu puțin creier prostul devine taur iar tu toreador
Și știi prea bine e o vorbă din popor
Mulți nu s-au născut bogați, dar cu proști în jurul lor
Așa că dacă îți dorești rapid să te îmbogățești
Îți urez să te naști într-unul din orașele românești
Nu că românii ar fi proști, dar e o șansă mare
Să reușești să vinzi și tu o flotă peste hotare.
Refren
Sensul versurilor
Piesa critică societatea românească, evidențiind contrastul dintre hoți și proști. Sugerează că succesul financiar este adesea obținut prin exploatarea naivității altora, îndemnând la vigilență și inteligență.