Sunt un con de lumină, în bezna minții tale
Îmi caut cale agale, dar îmi stârnesc istericale
De zori din zori din zale-mi mușcă animale
La pas prin fecale chimicale similare
În pragul disperării le smulg din balamale
Încale are cinste cine se bagă s-o separe
În schimb se pare schimb timpane
Înc-aleg să-ncalec da-mi timp mâine
Nu stau la taclale tandale de vale
Pe parale-mi varsă bale-n poale
Le iau la palme, ca o ghicitoare
Văd alt soare mi-a promis că arde până moare
Ceară pe scrisoare foc pe coarne
Timp în care timpu tot mușcă din carne
Mă tem să mă tem blestem extrem
Intern în mintea mea ce-i un totem suprem
Suntem glota unde solda-i soarta
Și ea suportă zâmbind, trist suport n-am
Sortăm poarta să urc cu pași mărunți golgota
Raporta colporta, numărător ca toyota
M-am retras, din babilonu tău și-am tras
Ura mea s-o prinzi în dinți ca pe un ștras
Împas gras puștan nu tastăm sub castan
Scriam calm, gustam din sunet simultan ce bolovan,
Barem apa trece eu rămân stăpân pe mine
Totu-i bine când se termină cu bine
Tot nu-i bine când se termină-n final
Cu lumini albe luminal și urinal
E carnaval, clar mă car sau mă separ măcar
Rămân real ca un focar peste bazar
Precar presar apoi tresar sicar
Tipic artei tipicar, ce panglicar
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă interioară intensă, marcată de deznădejde și un sentiment de captivitate. Naratorul se confruntă cu greutăți și tentații, căutând o cale de ieșire dintr-un mediu toxic, dar păstrându-și în același timp un nucleu de rezistență.