R. T. N. – Ultima Speranță

Mă plimb dimineți întregi și încep să mă gândesc,
La ce voi face în viitor și cum o să trăiesc.
Vad numai drame care schimbă vieți, suflete
Și de mic încearcă să îți omoare sentimentele.
Te invață să lucrezi, să tragi ca un hamal,
Muncă, acasă, dormi, mănânci, e oficial.
Ți-ai ratat viața dacă te-ai născut aici
Sau poți fi un patriot cu inima plină de cicatrici.
Hai să fim sinceri și să vedem realitatea,
Am ajuns să ne pierdem și libertatea.
Putere, bani, funcții și scaune grele,
Ei nu știu de-ai mei când rupeau șantierele.
Grele mai sunt vremurile din România,
Când vine fiscul și iar te paște sărăcia.
Ne vrem țara înapoi și cu-o ultimă speranță,
Sper să nu ne mai mințiți cu atâta nonsalanță.

Uitați-vă în ochii noștri, chiar ne-am săturat
Că nu avem traiul pe care ni l-ați garantat.
E ultima speranță, generația actuală,
Hai să schimbăm ceva în această ordine mondială. (x2)

Ultima speranță pe care o mai ai
Este la fel de credibil, ca tot ce îți doreai.
Se distruge totul, la fel ca ce visai,
Visele nu se împlinesc, și distrugi ce tot iubeai.
Sărăcia te apasă, când nu ai ce ți-ai propus,
Apar și întrebări, însă n-ai niciun răspuns.
Mergi prin țara ta, văzând bani făcuți prostește,
Unul moare de foame, altul nu se mai oprește.

Privesti și speri să ai o nouă viață,
Văzând în suflete, atât de multă gheață.
Ai devenit un străin, prin societate,
Vezi hoții prin partide au prea multă libertate.
Ajungi să trăiești, sărac, bolnav, frustrat,
Toată lumea de tine cu timpul s-a îndepărtat.
Toate trec cu timpul, asta ți s-a spus,
În loc să ajungi ce-ai vrut ești la polul opus.