[Intro: Iraida]
E locul unde soarele răsare
E locu-n care
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se văd culorile fără culoare.
[Strofa I: Puya]
E locu-n care lumea se plânge de foame
Dar ajunge în spitale de la prea multe sarmale
Intră-n stare chiar dacă n-are, face grătare
Dă muzica tare, de-aia murim beți cu mâna pe volane
Cele mai bune oferte la căști, e locu-n care
Indiferent de culoare, se vorbește cu înflăcărare
Dar se gândește în parale
Unii fac averi colosale, murdare
Nouă ne zboară banii, zici că-s peturi la reciclare
Infractorii iau mereu cu suspendare
Dacă vinzi țigări pe nașpa, ai pedeapsa cea mai mare
Taxi-ul nu poți să-l conduci, dacă ai stat la închisoare
Dar poți să fii ministru, chiar și cu fapte penale.
[Refren: Iraida]
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare.
[Strofa II: Puya]
E locul în care n-avem ținte clare, doar pahare
N-avem autostrăzi, d-aia nu stăm în coloane
Doare că milioane sunt peste hotare
Sunt în stare să ne scoată pe raft, la vânzare
E locul în care se scrie după dictare
Cu ochii în monitoare, avem idei revoluționare, e cam praf
E și pe stradă, și pe la baie și la ciorap.
[Refren: Iraida]
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare.
[Outro: Iraida]
E locul în care
E locul în care
E locul în care
E locul în care
Sensul versurilor
Piesa descrie o radiografie a societății românești, cu bune și rele, cu contraste puternice și probleme sistemice. Este un mix de speranță și deziluzie, reflectând realitățile complexe ale vieții de zi cu zi.