[Refren: Iraida]
E locul unde soarele răsare
E locu-n care
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se văd culorile fără culoare.
[Strofa I: Puya]
E locu-n care lumea se plânge de foame,
Da’ ajunge în spitale
De la prea multe sarmale
Intră-n stare
Chiar dacă n-are
Face grătare
Dă muzica tare
De-aia murim beți cu mâna pe volane
E locu-n care indiferent de culoare
Se vorbește cu înflăcărare
Dar se gândește în parale
Unii fac averi colosale murdare
Nouă ne zboară banii zici că-s peturi la reciclare
Infractorii iau mereu cu suspendare
Dacă vinzi țigări pe nașpa, ai pedeapsa cea mai mare
Taxi-ul nu poți să-l conduci, dacă ai stat la închisoare
Dar poți să fii ministru, chiar și cu fapte penale.
[Refren: Iraida]
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare.
[Strofa II: Puya]
E locul în care
N-avem ținte clare doar pahare
N-avem autostrăzi, d-aia nu stăm în coloane
Doare că milioane
Sunt peste hotare
Sunt în stare
Să ne scoată pe raft la vânzare
E locul în care
Se scrie după dictare
Cu ochii în monitoare
Avem idei revoluționare
E cam praf, e și pe stradă, și pe la baie și la ciorap.
[Refren: Iraida]
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
E locul unde soarele răsare
Unde ne leagă ca să ne separe
Unii prind aripi fără să mai zboare
Se vând culorile fără culoare
X2.
[Outro: Iraida]
E locul în care
E locul în care
E locul în care
E locul în care
Sensul versurilor
Piesa descrie realitățile dure și paradoxurile din România. Se vorbește despre inegalități sociale, corupție și contrastele dintre aparențe și realitate, toate acestea într-un cadru familiar, dar problematic.