Prin clase e relax, profesorii au plecat,
Ajuns în curtea școlii, afli că nu e cum te-au învățat,
Trebuie s-o iei iar de la cap, profesorii au plecat,
Ai vrea să înveți, da ce păcat, că orele s-au terminat.
Afli că diplomele nu pun mâncare pe masă,
Degeaba stai 4 ani într-o clasă, doar ca să fugi de acasă,
Că-i plin de absolvenți, la Mec…
Și de studente de la drept prin vitrinele din cartierul red,
Profesorii ți-au spus să fii atent,
Și ai fost atent, dar nu te-au învățat.
Să faci nimic concret, tu te credeai deștept,
Ai capu’ plin de teorii, fără relații, nu o să ai salarii.
Că până și ei au salarii de c***,
Șefii sunt praf, că e nevoie de mulți proști.
De fapt, ca pe tatăl tău tre’ să-l cheme Țiriac, ca să ai bani să înveți.
Prin clase e relax, profesorii au plecat,
Ajuns în curtea școlii, afli că nu e cum te-au învățat,
Trebuie s-o iei iar de la cap, profesorii au plecat.
Ai vrea să înveți, da ce păcat, că orele s-au terminat.
În curtea școlii nu, nu, nu, nu, nu.
Nu se întâmplă ce știi tu, tu, tu.
Te învață ei ce să vrei să faci cu viața ta.
Dar nu-ți spune nimeni printre ce rechini vei înota. [x2]
Sensul versurilor
Piesa exprimă deziluzia unui absolvent care realizează că educația formală nu-l pregătește pentru realitățile dure ale vieții. Sistemul de învățământ oferă teorii, dar nu abilități practice, lăsând tinerii nepregătiți pentru piața muncii și pentru a naviga complexitățile vieții.