Atunci când ieși pe stradă zi de zi,
Când faci singurul lucru pe care-l știi,
Simți ziua când va veni, simți că astea,
Nu țin o veșnicie oricât de atent ai fi.
Nu vorbi des la telefoane, no no
Nu da marfă decât la prieteni, tot dai de sifoane,
E ceva normal, știi că atunci când ai furat ceva
Raul se întoarce împotriva ta.
Asta-i viața însă tot n-ai de ales,
Tre’ să pui mâncare pe masă, a devenit un stres,
Dac-ai 4 clase, nu știi să faci nimic,
Cu mandat, 2 copii, doar n-o să fii tâmpit,
Să lucrezi pe 5 milioane, faci ce știi.
Aștepți ziua, când vei reușii,
Noaptea îi visezi cum bat la ușă,
Te trezești gândind: oare chiar au bătut la ușă?.
R: Aștept poliția să mă ia,
Că poate asta este soarta mea,
Eu mi-am ajutat familia,
N-am știut să fac altceva [x2].
Ei sunt mulți, au timp, nu sunt stresați,
E o zi pentru tine cum a fost și pentru ceilalți,
Știi bine că-i miros, că de ceva timp cam toate ne merg pe dos.
Bagabonții cred în destin. știi bine asta-i viața care o trăim.
Citește semnele e elementar, asta a fost arestat în flagrant și-acum e-afară iar.
Acum vrea marfă de la tine, ce tâmpit, legea 16 funcționează bine,
Când trăiești genu’ ăsta de viață știi,
Că-ntr-o zi, ziua când te duci jos va veni..
R: Aștept poliția să mă ia,
Că poate asta este soarta mea,
Eu mi-am ajutat familia,
N-am știut să fac altceva [x2]
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om prins în cercul vicios al sărăciei și al infracțiunilor mărunte, care își acceptă soarta și așteaptă inevitabilul: arestarea. El își justifică acțiunile prin necesitatea de a-și ajuta familia, dar este conștient de consecințele faptelor sale.