Conducem încet, prin zăpadă pe bulevardul al 5-lea,
Și acum radioul e tot ce putem auzi.
Nu ne-am vorbit, de când am plecat, e atât de depășit,
E frig afară, dar între noi e mai rău.
Lumea încetinește,
Dar inima-mi bate repede,
Acum știu că aceasta este partea
Unde sfârșitul începe.
Nu pot să rezist mai mult,
Credeam că suntem mai puternici,
Dar tot ce facem e să zăbovim,
Alunecăm printre degetele mele,
Nu vreau să mai încerc acum,
Tot ce-a mai rămas e ‘rămas bun’,
Să pot găsi o cale prin care să-ți spun.
Urăsc partea asta aici,
Chiar nu pot suporta lacrimile tale,
Urăsc partea asta aici..
II.
În fiecare zi, 7 derulări ale aceleiași învechite povești,
Se pare că suntem legați de legile aceleiași rutini,
Trebuie să-ți vorbesc acum, înainte să ne punem la culcare,
Dar oare vom mai dormi o dată ce-ți dezvălui ceea ce mă doare?
Nu pot să rezist mai mult,
Credeam că suntem mai puternici,
Dar tot ce facem e să zăbovim,
Alunecăm printre degetele mele,
Nu vreau să mai încerc acum,
Tot ce-a mai rămas e ‘rămas bun’,
Să pot găsi o cale prin care să-ți spun.
Urăsc partea asta aici,
Chiar nu pot suporta lacrimile tale,
Urăsc partea asta aici..
III.
Știu că mă vei ruga să rezist
Și să merg mai departe, ca și cum totul e normal,
Dar nu mai este timp pentru alte minciuni,
Pentru că văd răsăritul în ochii tăi.
Sensul versurilor
Piesa descrie agonia unei relații pe sfârșite, incapacitatea de a comunica și durerea inevitabilă a despărțirii. Naratorul își exprimă frustrarea și neputința în fața iminentului final, urând momentul despărțirii.