Strofa 1:
O, mamă, îți mulțumesc că m-ai adus pe lume
Îți mulțumesc că printre toate tu mi-ai dat cu grijă-un nume
M-ai învățat ce-i drept și ce-i corect, însă știi bine
Chiar dacă ai fi vrut să fiu mai mult timp lângă tine
Așa e viața asta de trei lei din România
Mai crud a fost să știu că o să afli ironia
Că tata e predicator și-nvață oamenii la bine
Eu am golănit și acum mă-ascund printre suspine
Poate acum îmi e rușine de ceea ce-am făcut
Dar n-am să uit că-n sinea ta ai suferit prea mult
Când mă strigai seara din geam să intru-n casă
Iar eu, în loc să te ascult, îți dădeam plasă
Și mă-ascundeam pe undeva pe-o stradă-ntunecată
Tu nu știai. Ziceai că-ci comportarea mea este ciudată
Pe stradă am crescut mai mult; îmi pare rău
Dar datorită ție, nu am picat în hău.
Refren:
O, mamă, îți mulțumesc că exiști și pentru mine
Și-atunci când am fost lângă tine-am depășit cu bine
Orice obstacole ce mi-au ieșit prea brusc în cale
De tine strâns de mână, mi s-au părut banale
Nu ai lăsat să vină niciun rău asupra mea
Și când te supăram mă-nvaluiai cu dragostea
Ce știu că numai tu ești în stare s-o degaji
Și-a ta sfințenie, mamă, se vede din obraji.
Strofa 2:
O singură persoană a fost tot lângă mine
Chiar dacă mi-a fost rău, chiar dacă mi-a fost bine
A fost la căpătâiul meu când febra îmi creștea
A fost acolo când plângeam, mi-a dat o acadea
Și m-a făcut să uit de grijile ce mă pândeau
Ma ajutat să râd și să zâmbesc, când alții înjurau
Doar ea și Dumnezeu mai știu cât s-a mai chinuit
Și-a încercat să mă-mbuneze, însă nu a reușit
Eu am ales totuși să merg pe calea mea ciudată
Sperând că am să reușesc singur vreodată.
Dar câteodată realizez cât e de-adevărat
Că cineva-a răspuns atunci când a fost întrebat
Că nu e dragoste mai mare decât a unei mame
pentru copilul ei care plânge de foame
O, mamă, îți mulțumesc că ai fost lângă mine
Mă podidește plânsu-când mă gândesc la tine..
Refren:
O, mamă, îți mulțumesc că exiști și pentru mine
Și-atunci când am fost lângă tine-am depășit cu bine
Orice obstacole ce mi-au ieșit prea brusc în cale
De tine strâns de mână, mi s-au părut banale
Nu ai lăsat să vină niciun rău asupra mea
Și când te supăram mă-nvaluiai cu dragostea
Ce știu că numai tu ești în stare s-o degaji
Și-a ta sfințenie, mamă, se vede din obraji.
Strofa 3:
Chiar dacă nu-s matur, oricum eu am crescut
Îți mulțumesc, mamă, că datoria ți-ai făcut
Și chiar dacă nu am făcut să fie cum trebuia
Întotdeauna-am fost încurajat de vocea ta
Care-mi spunea mereu ca să țin fruntea sus
Și-ntotdeauna cu tupeu să spun ce am de spus
Să nu mă las să fiu călcat de alții în picioare
Să știu că dacă îmi plec capul, doare și mai tare
Tot tu m-ai învățat să nu fiu laș în viață
Și doar în Dumnezeu să-mi pun a mea speranță
Să nu mă-ncred în om, căci este prea viclean
Și cel mai bun prieten îmi poate fi dușman
Îți mulțumesc, mămică, că tu de toate m-ai iertat
Chiar dacă știm cu toții că nu am meritat
Mă plec în fața ta și-ți spun că te iubesc
Însă de data asta, vreau și să dovedesc.
Refren: /x2/
O, mamă, îți mulțumesc că exiști și pentru mine
Și-atunci când am fost lângă tine-am depășit cu bine
Orice obstacole ce mi-au ieșit prea brusc în cale
De tine strâns de mână, mi s-au părut banale
Nu ai lăsat să vină niciun rău asupra mea
Și când te supăram mă-nvaluiai cu dragostea
Ce știu că numai tu ești în stare s-o degaji
Și-a ta sfințenie, mamă, se vede din obraji.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus mamei, exprimând recunoștința pentru dragostea, sacrificiul și sprijinul necondiționat oferit de-a lungul vieții. Naratorul își recunoaște greșelile din trecut și își exprimă dorința de a-și dovedi iubirea față de mama sa.