Mi-e greu să pun în cuvinte o parte din cer,
Dar totuși vreau să încerc, inspirație cer.
Nu mi-e greu să descriu o stare oarecare,
O fac mereu, dar mi-e greu să-L descriu pe Dumnezeu.
Totuși, Îl văd la orice mișcare,
Îl văd atunci când mă joc cu cei micuți,
Și atunci când ies la plimbare.
Îl văd în dialogurile purtate cu cei ce-mi sunt aproape,
Îl văd dimineața când mă scol și la miez de noapte,
Când adorm Îl văd chiar și-n vis
Și Îl văd triumfător, în locul meu atunci când cred că-s învins.
Îl văd, Îl simt și-L ascult,
Când prin Duhul Sfânt îmi vorbește atât de profund,
Încât printre atâtea voci e imposibil să-L confund.
Prin El am parte de clipe de cer aici pe pământ,
Și cum să nu plâng, când acolo unde erau munți,
Acum sunt pietre și pot să le mut.
Ba chiar mai mult, am rupt legăturile ce m-au legat de trecut
Și văd acum un viitor plăcut.
Mi-e dor de casă, sunt clipele când privesc ca Noe în sus,
Plin de speranță așteptând ziua în care potopul încetează.
E timpul meu cu Iisus, atunci când orice împietrire cedează,
Sunt clipele când putem zâmbi sinceri,
Sunt clipele când deși plângem, nu ne simțim singuri.
Sunt clipe de vârf, dăruite de Dumnezeu copiilor Lui,
Căci fiecare clipă e în mâna creatorului.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o conexiune profundă cu divinitatea, văzută în momentele simple ale vieții și în depășirea obstacolelor. Vorbește despre speranță și credință într-un viitor mai bun, având credința că fiecare moment este sub protecția divină.