STROFA I:
Știu ce îmi doresc
Că vreau să găsesc
Vreau în viața asta să reușesc
Să am o casă, să am familia mea
Nu să stau la mâna altuia
Viața e grea și în țară și-n afară
În țară lucrezi pe bani puțini
Afara printre străini
Stai toată viața departe de familie
Ca să o duci un pic mai bine
Muncești ca sclavul 10 ore pe zi
Și te gândești că acasă ai de crescut copii
Tre’ să îi crești
Să îi hrănești
Și în viața asta să reușești
Vezi copii drogați, și mulți bani furați
Românii au ajuns și pe la croați
Au ajuns și prin state departe de case
Departe…. departe…
REFREN (x2) :
Poate au făcut pușcărie că au furat să aibă de-o pâine
Să aibă ce pune pe masă că au acasă un copil și o nevastă
Nu i-a primit nimeni la muncit
S-au apucat de ciordit
Acum și-au dat și ei seama că au greșit.
STROFA II:
În țară e puțin mai bine
Că îi ai pe ai tăi alături de tine
Și speri că într-o zi va fi mai bine
Că o să poți să-ți duci viața liniștit
Fără atâtea taxe de plătit
Fără daune morale și probleme financiare
Fără să-ți mai bați capul cu atâtea hârtii
Atâtea facturi și alte porcării
Trăim în România, viața e scumpă
Nu ai nicio șansă fără să mergi la muncă
Fără să ai o slujbă bine plătită
Și din când în când să mai dai și mită.
REFREN (x2) :
Poate au făcut pușcărie că au furat să aibă de-o pâine
Să aibă ce pune pe masă că au acasă un copil și o nevastă
Nu i-a primit nimeni la muncit
S-au apucat de ciordit
Acum și-au dat și ei seama că au greșit
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții, în special pentru românii care muncesc în străinătate pentru a-și întreține familiile. Abordează și problema sărăciei și a infracționalității ca rezultat al disperării.