Șoferie, șoferie, tu ești viața mea,
cea mai bună meserie să ocolesc lumea,
toată ziua șoferie, asta-i viața mea,
cea mai bună meserie ca să vezi lumea.
Refren: Nu știu, Doamne, unde-o fi să mor,
căci în lumea asta mare sunt un călător. (x2)
Sunt șofer de cursă lungă, am mașina mea,
dar mai am și o nevastă, doi copii cu ea,
dar până ajung la ei am să mă opresc,
ca să urce o fetiță și să mă distrez.
Refren: Nu știu, Doamne, unde-o fi să mor,
căci în lumea asta mare sunt un călător. (x2)
Iar conduc pe autostradă, tare mă grăbesc,
ca să ajung la mine-n țară să mă chefuiesc,
muzica merge la maxim în cabina mea,
iar opresc într-o parcare, vreau să beau ceva.
Refren: Nu știu, Doamne, unde-o fi să mor,
căci în lumea asta mare sunt un călător. (x4)
Sensul versurilor
Cântecul descrie viața unui șofer de cursă lungă, cu dorința de a ajunge acasă, dar și cu tentația de a se distra pe drum. Refrenul subliniază incertitudinea vieții de călător.