Se zice c-o fost odată
Doi frați, un băiat și-o fată
Și frumoși, dar și cuminți
Dar și fără de părinți.
Părinții s-or dus departe
La muncă-n străinătate
La muncă-n străinătate.
Și-or lăsat copiii lor
În grija bunicilor
În grija bunicilor.
Rand pe rand trecura anii
Si cu greu facura banii,
Copilașii lor creșteau
Ei acasă nu veneau.
Părinții s-or dus departe
La muncă-n străinătate
La muncă-n străinătate.
Și-or lăsat copiii lor
În grija bunicilor
În grija bunicilor.
Copilași-s pe cărare
Așteptau cu nerăbdare
Cu lacrimi pe obrajiori
Un semn de la mama lor.
Părinții s-or dus departe
La muncă-n străinătate
La muncă-n străinătate.
Și-or lăsat copiii lor
În grija bunicilor
În grija bunicilor.
Se rugau la Dumnezeu
Să-i ajute că l-i greu
Cu palmuțe-mpreunate
Și să-i ierte de păcate.
Părinții s-or dus departe
La muncă-n străinătate
La muncă-n străinătate.
Și-or lăsat copiii lor
În grija bunicilor
În grija bunicilor.
Veniți părinți de departe
Că bunica nu mai poate
Și bunicu-i bolnăvior
Noi nu mai putem de dor.
Părinții s-or dus departe
La muncă-n străinătate
La muncă-n străinătate.
Și-or lăsat copiii lor
În grija bunicilor
În grija bunicilor. x2
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unor copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate. Ei sunt crescuți de bunici și trăiesc cu dorul părinților, rugându-se pentru ajutor și iertare.