Când eram, Doamne, mai mic,
Vai, ce mult am suferit!
Știe doar sufletul meu
Cât mi-a fost mie de greu.
Fără mamă, fără tată,
Alungat de lumea toată,
Am trăit doar cu speranța
C-o să mi se schimbe viața.
Refren: Eu iubesc pomii înfloriti
Și copiii necăjiți,
Necăjiți și singurei,
Ca și eu am fost ca ei (2x).
După ani și ani de zile
Am ajuns să trăiesc bine,
Viața să-mi fie bogată
Cum nu am visat vreodată.
Numai Dumnezeu îmi știe
Anii din copilărie.
Mi-amintesc și-ncep să plâng
Cum am fost și acum cum sunt.
Refren: Eu iubesc pomii înfloriti
Și copiii necăjiți,
Necăjiți și singurei,
Ca și eu am fost ca ei.
Eu iubesc pomii înfloriti
Și copiii necăjiți,
Necăjiți și singurei,
Ca și Puiu a fost ca ei.
Voi care aveți copii,
Faceți-le bucurii,
Nu-i lăsați, nu-i părăsiți
Să crească fără părinți.
Bine-i să sădești un pom
Și să crești un pui de om.
Bine-i să sădești un pom
Și să crești un pui de om.
Refren: Eu iubesc pomii înfloriti
Și copiii necăjiți,
Necăjiți și singurei,
Ca și eu am fost ca ei (4x)
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința din copilărie a unui orfan, care, în ciuda greutăților, își găsește speranța și dragostea în lucruri simple, precum pomii înfloriți. Cântecul este un apel către cei care au copii să le ofere bucurie și să nu-i abandoneze.