Dac-ar ști omul pe lume,
Dac-ar ști omul pe lume
Ce e mai de preț anume:
Banii și cu avuția,
Dragostea sau bogăția,
Făr’ să știe ce să aleagă,
Omul după toate aleargă.
Refren:
Dacă stai să te gândești,
Pân’ la urmă cine ești mai:
Ești un simplu muritor
Și nu sluga banilor, mai.
Banii-ți fac viața ușoară,
Ei te urcă, te coboară,
Pentru bani arde-i-ar focul,
Niciunde nu-ți afli locul.
Pentru bani ai fi în stare
Să-l vinzi pe orișicare.
Viața trebuie trăită
Și averea cheltuită.
Viața fuge, omule,
Și-o să-ți treacă zilele, mai,
O să-ți plângă inima
Că nu ți-ai trăit viața, mai.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra valorilor vieții, punând în balanță importanța banilor și a dragostei. Sugerează că omul ar trebui să trăiască și să cheltuie averea, deoarece viața este scurtă și nu ar trebui irosită în slujba banilor.
