Puiu Bulacu – Of, Taică Ioană/Sârba Lui Aro

Pe unde mergeam odată,
Pe unde lucram odată,
Azi uzina-i desființată,
Forja nu se mai arată,
Poarta doi e nivelată,
Motor vechi dezafectată.
Of, taică Ioano,
Te aștept la poartă la aro.
Ei, ce ești tristă?
Aro nici nu mai există.
Zece mii de lucrători,
Și curtea plină de flori,
Trecură ca o părere,
Acum e numai durere.
Douăj’ cinci cu prese mari,
În buzunar la samsari.
Of, taică Ioano,
Te aștept la poartă la aro.
Ei, ce ești tristă?
Aro nici nu mai există.
Azi pe banda de montaj,
Și pe pista de rodaj,
Nimica nu se mai mișcă,
Buruiana-i necosită.
Nu mai este ca odată,
Nici tren pe cale ferată.
Of, taică Ioano,
Te aștept la poartă la aro.
Of, Aro al meu?
Nu mai pot de dorul tău.
Te știa toată lumea,
Te știa toată lumea,
Acum nu mai e de lucru,
Parcă l-a-nghițit pământul.
Vrem să facem în Maroc,
Decât să stăm aici pe loc.
Of, taică Ioano,
Vino la poartă la aro.
Of, Aro al meu?
Nu mai pot de dorul tău.