Psihotrop, un psihopat, derivat din lumină,
o să-ți bag seringa-n venele de pe retină.
Am underground-ul în sânge, ca pe hemoglobină,
sunt așa bolnav, că și fierea mea are rugină.
Moartea-i o rutină, devine un virus intern,
dacă Iadul sunt ceilalți, atunci eu sunt infern.
Scuip sânge, la MIC sunt tăios ca pumnalu’,
tu scuipi sânge doar după ce-ți sparg maxilaru’.
Vrei battle off da dome? Sunt ca Moș Ene, îți dau somn,
dau din inimă, îmi las aorta pe microfon.
Da’ n-are sens, te fac să vezi alb-negru, ca un pion,
ciclu’ vieții-i monoton? Atunci, ia-ți un tampon!
Alter-ego egoist, găsesc apogeul prin g-uri,
eul meu e slăbit, cică mănâncă alte e-uri.
O să mă-ntorc în timp, două milenii, fiindcă vreau să vă fac Mântuitorul să se sinucidă.
Ma simt ca Iisus, printre leproși, care o ard prost,
o să-ți scot ochii, și asta, nu e un reproș.
Eu-s fix nimic, spintec zile printre rime,
m-am născut la 15 ani, și nu-s contemporan cu mine.
Mă plimb prin acest labirint fără ieșire, port cămașa mea de forță,
sunt wireless, îmi ies din fire.
Sinucigaș cu 9 vieți, am psihoze infinite,
toți suntem bolnavi, da’ avem boli diferite.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de furie, alienare și nihilism. Naratorul se prezintă ca un individ violent, instabil mental și deconectat de societate, folosind imagini șocante și metafore întunecate pentru a-și transmite mesajul.