Robot pe viață, robot pe viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Robot pe viață, robot peste viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Chiar dacă e cald am mâinile reci
Și gust de metal
Pentru că în final sunt doar un robot
Sunt fredigital
Chiar dacă e cald am mâinile reci
Și gust de metal
Pentru că în final sunt doar un robot
Sunt fredigital.
Născut din dorința de mai bine
Am reușit să fac rău celui de lângă mine
Am analizat cum m-a proiectat și m-am ridicat
Împotriva lui considerentul inapt
În fața evoluției că simțurile îl făceau sclav
Rănit cu speranța până în ultimul ceas
Am căutat eliminarea erori umane
Și a răului pe care el putea să le emane
Asta-i un nou univers
Omul m-a creat, eu am făcut invers
Mi-am dat seama cum să progresez
Și cum să procedez ca să evoluez
Inteligența artificială crește prin progresie geometrică
Inteligența umană n-a ținut pasul și a rămas fără replică.
Robot pe viață, robot pe viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Robot pe viață, robot peste viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Chiar dacă e cald am mâinile reci
Și gust de metal
Pentru că în final sunt doar un robot
Sunt fredigital.
Din fluturi în stomac am rămas cu molii
Ca să calculăm masa atomică
Cum făceau oamenii pe băncile școlii
Vrem să concepem un nou ADN
Pentru a creea o rasă specială
Una cu adevărata cale care să nu țină deloc de clasa socială
Toți cu același aspect fără anomalii
Și fără să simtă dorința de gândit
Pentru a nu evolua cumva
Fără să ne poată detrona
Sincer, îmi e dor de oameni, de-aia vreau să creez alte persoane
Dar roboții n-au sentimente
NU, Eroare, mă autodistrug.
Robot pe viață, robot pe viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Robot pe viață, robot peste viață
Îmi filtrez sufletul prin interfață
Efecte și filtre ele-mi dau viață
Nu nuanțe de gri, nu-mi țin masca pe față
Robot pe viață, robot pe viață..
Sensul versurilor
Piesa explorează transformarea omului în robot, pierderea sentimentelor și a umanității în era tehnologiei avansate. Robotul, creat inițial pentru a îmbunătăți viața, ajunge să simtă dorul de umanitate, dar se confruntă cu o eroare existențială.