Provincialii – Poveste De Doi

De dimineață te-am tot sunat
Dar telefonul îți era ocupat
Încă de ieri eu am tot încercat
Să-ți spun, iubito: m-am schimbat.
La ușa ta cu flori am venit
Și nici nu vrei să știi cât m-am grăbit
Când m-ai văzut, tu mi-ai zâmbit
Și mi-ai spus:

Refren:
Iubirea mea, sunt doar a ta
Dar vreau să ies și cu altcineva.
Tu mă iubești, eu te doresc,
Dar când sunt cu tine simt că-nnebunesc
Uneori… până-n zori.

Știu că nici eu nu-s fără păcat
Și că pe-alături poate-am mai călcat
Mă simt cu sufletul curat
Doar pe alocuri un pic vinovat.
La ușa ta cu flori am venit
Să-ți spun acum că știu cât am greșit
Însă din prag tu mi-ai zâmbit
Și mi-ai spus:

Refren:
Iubirea mea, sunt doar a ta
Dar vreau să ies și cu altcineva.
Tu mă iubești, eu te doresc,
Dar când sunt cu tine simt că-nnebunesc
Uneori… până-n zori.

Refren: x2
Iubirea mea, sunt doar a ta
Dar vreau să ies și cu altcineva.
Tu mă iubești, eu te doresc,
Dar când sunt cu tine simt că-nnebunesc
Uneori… până-n zori

Sensul versurilor

Piesa descrie o relație complicată, marcată de infidelitate și confuzie. Protagonistul își recunoaște greșelile și încearcă să se împace, dar partenera sa își dorește libertate și relații multiple, creând un sentiment de disperare și nebunie.

Lasă un comentariu