Trenul iar oprește în gară
Mă trezesc, privesc afară.
E februarie, nici un fulg de zăpadă
Un bătrân cu haina largă,
Stă înghesuit pe o bancă
Un câine și un os lângă el..
Ce noroc pe capul meu.
Că am unde să mă întorc mereu.
Ref:
Și mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald..
Mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald.
Trenul iar oprește în gară
Pentru ultima oară
A început să ningă
Fulg cu fulg..
E tot o dimineață clară
Și o ploaie caldă de vară
Să fug ca un nebun și să mă ud.
Ce noroc pe capul meu.
Că am unde să mă întorc mereu.
Ref:
Și mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald..
Mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald.
Și n-am nevoie de 4 perechi
Pentru a fi acasă
Doar de brațele tale..
Ref:
Și mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald..
Mă întorc acasă
Mă întorc la tine
Unde-i bine și cald.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și bucuria de a se întoarce acasă, la persoana iubită, unde găsește căldură și siguranță. Călătoria cu trenul devine o metaforă pentru drumul spre acest loc familiar și reconfortant.