Proletarii – Codul Muncii

Intro:
« Exista doura teorii… A evolutionismului: ca munca, in evolutia omului, a creat statut si intelectuali… Posesorii de intelectuali ai muncii, creatorii… E o minciuna! O minciuna scontata… ».
C. O. D. :
Yo… Cata vreme a trecut
80 de zile-n juru’ lumii, la modu’ prefacut…
Sabie fara scut, intretinut de saracie
Aici intre tinut si ziduri de ceramica tinute pe post de brate de lut…
Domnie capitalista
Fara cap de lista!
Insa fara umanitate, progres nu exista!
Pe plai mioritic se-nmultesc doar idiotii
Normal, nu vreau sa fiu un produs al societatii!
Cauza imaginara se numeste dorinta
Ori vibreaza la secunda, bate fierul, finita!
Am o mie de imagini, cu dreptu’ de a spera
Da’ stiu deja cauza corupta ca Urahara!
90 de ace-n obiecte fara glas
Nu ma defini, oglinda arata ce inseamna fals…
Ca un impas neuronal
N-o lua personal
E vital, pana nu-ti regreti vorbele ca Vidal!
Ma intorc la felinar
Parasesc la rasarit cu gand de pace…
Da’ nu stiu ce am cladit, si mai ales pentru cine…
Din ultimu’ vagon, va privesc miseleste cu rabdarea lui Gon…
Rivalizez la intelegere cu legea societatii
Ca un simplu prizonier al libertatii…
Singuratatea este cel mai de pret dar,
Pe care-l primesti fortat, nu si temporar!
Legat de contract, inseamna sa fii dat in folosinta
Realizezi pe cine ai fi dat?
Nimic nu-i grozav ca leu’, nimic stimabil,
Orizont pasiv, inchis de un unic contabil
Numeste-l dupa nevoie, la nevoie e-n zadar
Cand superior, iti vezi membrele ca-n VR
Inainte de-a-ti lua gura pe dinainte, adu-ti aminte:
Rau iti faci doar din cuvinte!.
Refren X2 (C. O. D.) :
Fara suport moral
In haina de proletar
Cu mainile murdare, batem metal in zadar…
Revolutia stagneaza, Codul Muncii-i ca model
Ne sugruma legatura vremii ca Aristotel!.
Interludiu:
« Mai exista o teorie a asa-zisei arme… Cine poseda arma conduce… Nu. i o teorie, ci o practica! Practica vestica… E normal, n-ar vrea sa faca Romania sa fie ea pe primu’ loc… Cu ce sa fie… cu ce sa fie? Sau Romania sa alba istorie… ».
Kefren:
Bine-ai revenit in Revolutia Industriala!
Succes la angajat
Bate fieru’ cat e cald
Si proletaru’, pana la era digitala
Conceptu’ Smart,
Re-branduindu-l pe Rembrandt
E sufocant, ca un peste pe uscat
Maine intra salariu’, jumate il dai la stat
Nu-ti convine? (Neh?) Iti dam liber la plecat
Te inlocuim rapid, ca pe-un Schubert decalibrat!
E-o mandrie sa faci parte din proletariat
Adormi cu stomacu’ gol, dar cu sufletu’ impacat
Ar fi pacat sa pici acuma in pacat
Cand HR-ul ia CV-uri la foc automat
Sau dai de vreun manager amuzant
Iarna sa bagi afara, si vara la fier forjat…
Vrei schimbul 3? Baga munca pana-n zori
In loc de pasarele, s-asculti sunet de polizori!
Ori tragi de tine, ori zbori in alta parte
Da’ si-n alta parte-ai parte
Exact de-aceleasi fapte
Si toate astea ca peste cativa ani sa fii inlocuit de niste masini automate…
Care dreptate? Asta-i moartea pasiunii!
P-aici numai Sisif ajungea angajatu’ lunii…
Vine iar luni, iar bagi peste program
Zi de zi, luna de luna, an de an…
Esti proletaru’ ideal, stors si epuizat
Lucrat mental, sa stea scufundat in rutina
Cu mainile tabacite, fara vreun ideal
N-ai realizat ca o sa sfarsesti ca limba latina?
Dar ce faci cand foamea te sfasie?
Confortul si libertatea sunt subiective…
Cand n-ai nimic de pierdut
Ar fi de dezbatut
Intre haina de proletar, si haina de detinut…
Ia zi, ce-alegi?.
Refren X2.
Outro:
« Si atunci statu’ n-ar mai exista! Pe cine ar conduce? Pe cine-ar pune la munca? As vrea sa spun ca n-avem nici intelectuali, nici creatori… Avem numai oameni ca si mine, care n-au nicio valoare… Vreau sa spun ca unde traiesc, in Romania, e asa ca sa fie! »