Vorbești aiurea, îți cam place p***a
Vorbești ampulea, nu-ți tace gura
Vorbești aiurea, îți simt și ura
Vorbești ampulea, să-mi sugi globula.
Când te-am cunoscut erai frumoasă foc
Semănai cu ebola și nu stăteai pe loc
Aveai ochii albaștrii de la atâta plăcere
O sugeai lent cu dinții în plină durere
Te-am plăcut mult, să mor de te mint
M-ai iubit mult, te cred, îmi vine să vomit
O frecai cu abnegație când te întrebam
Gemeai de plăcere când doar eu te iubeam
Ce-a fost în capul meu, multă ceață
Când te consideram o zână și o dulceață
Ce e acum în capul meu, doar verdeață
Fugi fa, că dacă te văd mi se face greață
Ești la fel ca taxiul în două mii douăzeci
Oferi servicii proaste pe câteva zeci
Te-au plăcut mulți, în apus de surdină
Pe lumină arăți exact ca șaibă-n urină.
Te crezi superioară în timp ce-o sugi
Te crezi deșteaptă în timp ce fugi
Ești doar proastă, fiindcă nu te simți
Ai rămas singură acum și încerci să te minți
Oi sta după c***l tău când o ninge-ntruna
Poate mă vei avea când o veni furtuna
Oi fi prostul tău când s-o ofili luna
Tu pentru mine ești exact ca albina
Te-am iubit sincer, n-am de ce să te mint
Dar nu realizasem încă cât am greșit
Erai pe boabe tari când vorbeai cu mine mereu
Și îmi ziceai că îmi vei fi alături la greu
Orice cuvânt îmi mai spui e mulțimea vidă
Chiar și dacă mai zici o dată că ești gravidă
Îți datorez o p***ă și două, trei monede
Să ți le bagi în cur să scapi de fucoide
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă și furia față de o fostă parteneră, folosind un limbaj vulgar și jignitor. Naratorul își exprimă regretul pentru că a idealizat-o și o critică dur pentru comportamentul ei.