Durerea e ca un virus, mă macină-ncet,
Încerc să mă schimb, să fiu un om complet.
Promisiunea de-a te iubi mereu rămâne vie,
Chiar dacă inima mea e acum pustie.
Zâmbetul tău, o comoară pierdută-n timp,
Aș da orice să-l văd din nou, măcar un pic.
Știu că mă iubești, dar oare e de-ajuns?
Sau am pierdut deja tot ce-am avut de spus?
Aș vrea să pot să schimb trecutul,
Să-ți aduc înapoi pe chip zâmbetul,
Dar timpul fuge, ne lasă goi,
Rămân doar doruri goale în noi.
Aș vrea să pot să schimb trecutul,
Să-ți aduc înapoi pe chip zâmbetul,
Dar timpul fuge, ne lasă goi,
Rămân doar doruri goale în noi.
Îți aud vocea în fiecare șoaptă a vântului,
Îți văd chipul în fiecare umbră a orașului.
Amintirile noastre sunt ca niște fantome,
Iubirea pierdută lasă-n urmă simptome.
Greșelile mele, un munte de regrete,
Tăcerea mea, un lanț de secrete.
Acum plătesc prețul pentru tot ce-am ascuns,
Iar timpul nostru împreună pare că s-a scurs.
Aș vrea să pot să schimb trecutul,
Să-ți aduc înapoi pe chip zâmbetul,
Dar timpul fuge, ne lasă goi,
Rămân doar doruri goale în noi.
Aș vrea să pot să schimb trecutul,
Să-ți aduc înapoi pe chip zâmbetul,
Dar timpul fuge, ne lasă goi,
Rămân doar doruri goale în noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund pentru o iubire pierdută și dorința de a schimba trecutul. Vorbitorul este bântuit de amintiri și simte povara greșelilor sale, realizând că timpul petrecut cu persoana iubită s-a scurs.