Totul e absurd, abstract, neprevăzut
Ca un scaun, mare, tare, moale la șezut
Tu erai deschisă, erai fix ce nu aveam
Acum ești ciudată, tare, fix cum nu voiam
Ești rece, dar și caldă, ești tare diferită
Ești rea, dar și dură, dar te vrei iubită
Cândva eram dulce, acum-s prințul de pe tort
Măcar explică-mi tu, cum să mă comport
Ești esența pură, H2O, ești minunată
În același timp ești și mult, exagerată
Tu nu știi ce vrei, dar eu știu mult mai bine
Dacă chiar contez, ia-mă și ține-mă lângă tine.
Am nevoie de-o busolă, un ceas și o oră
O harpă și o zână, sub îngrijire coloră.
Zic ce simt, când simt, mă simt amăgit
Nu știu ce e așa wow, dar mă simt uimit
De lumea asta lasă, închisă-ntr-o clepsidră
Suntem răi, goi și banali ca mulțimea vidă
Și vreau totul, când, de fapt te vreau doar pe tine
Sunt neam cu trădarea, și nu-mi face bine
Tot ce vreau acuma-i fericirea ta
Un mesaj de la tine-i tot ce-ar mai conta
Ești esența pură, H2O, ești minunată
În același timp ești și mult, exagerată
Tu nu știi ce vrei, dar eu știu mult mai bine
Dacă chiar contez, ia-mă și ține-mă lângă tine
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și dezorientarea într-o relație contradictorie. Naratorul se simte amăgit și are nevoie de o direcție clară, căutând fericirea și validarea în ciuda incertitudinii.