Privesc spre cer și Te aștept să vii,
Inima de dorul-Ți s-a aprins.
Cu glasul meu spre Tin’ un cântec vreau să-nalț,
Un cântec de iubire, Doamne, eu Te chem.
Căci Te aștept să vii, Te aștept,
În noaptea fără de speranță, lumină vreau să-Mi fii,
Căci Te aștept să vii, Te aștept.
În noaptea fără de speranță, lumină vreau să-Mi fii,
Căci Te aștept să vii.
Simt c-aș vrea să Îți vorbesc acum,
Dar nici un cuvânt din inimă nu pot să-Ți smulg,
De aceea-aș vrea ca viața mea-n dar s-o primești,
Te rog, Isuse drag, în ea din nou Tu să domnești.
Căci Te aștept să vii, Te aștept,
În noaptea fără de speranță, lumină vreau să-Mi fii,
Căci Te aștept să vii, Te aștept.
În noaptea fără de speranță, lumină vreau să-Mi fii,
Căci Te aștept să vii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a cântărețului de a se conecta cu divinitatea, căutând lumină și speranță în momentele dificile. Este o declarație de credință și o cerere umilă ca divinitatea să domine viața sa.