Ne-nstrăinam mereu
Cu fiecare zi.
Nici eu nu mai sunt eu,
Nici tu parcă n-ai fi.
Ne-nstrăinam mereu.
Ce repede-am uitat,
Ce ore am pierdut
Dar cât am câștigat.
Refren: Dar din cât a rămas cred că-n ultimul ceas eu aș încerca.
Un castel de nisip până-n zori să ridic pe țărm undeva.
Din lumina ce-a fost, aș picta pe de rost numai fața ta.
Dimineața de luni mâna ta se plimbă blând pe fruntea mea.
Ne-nstrăinam mereu.
Mereu doar întrebări.
De azi numai deșert,
Între mâine și ieri.
Ne-nstrăinam mereu.
Nu ne putem opri.
Am fost eu noaptea ta,
Iar tu îmi erai zi.
Refren: Dar din cât a rămas cred că-n ultimul ceas eu aș încerca.
Un castel de nisip până-n zori să ridic pe țărm undeva.
Din lumina ce-a fost, aș picta pe de rost numai fața ta.
Dimineața de luni mâna ta se plimbă blând pe fruntea mea.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre îndepărtarea graduală dintre două persoane și regretul pentru timpul pierdut. Naratorul își amintește de momentele frumoase și exprimă dorința de a repara ce s-a stricat, chiar și în ultimul moment.